blank
Cantari de lauda si cantari duhovnicesti
blank
 Cantari | Cantari Creştine | Cantari de lauda si cantari duhovnicesti

Cantari | Cantari Creştine | Cantari de lauda si cantari duhovnicesti

Cântările Harului | Nicolae Moldoveanu

- Articol despre: Cântări.
- Bannerul site-ului: Cântări | Cântări de laudă şi cântări duhovniceşti

Cântari

- Cântările Harului şi Cântările Bibliei

Cântari Crestine

Epistola lui Pavel către Coloseni 3: 16.
16. Cuvântul lui Hristos sa locuiască din belsug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.

Epistola lui Pavel către Efeseni 5: 19.
19. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântati si aduceti din toată inima laudă Domnului.

Epistola sobornicească a lui Iacov 5: 13.
13. Este vreunul cu inima bună? Să cânte cântări de laudă!

Întâia epistola a lui Pavel către Corinteni 14: 26
26. Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţatură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

Apocalipsa lui Ioan 5: 9
9. Si cântau o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Apocalipsa lui Ioan 14: 3
3. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii si înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea sa învete cântarea, afară de cei o suta patruzeci si patru de mii, cari fuseseră răscumpărati de pe pămînt.

Apocalipsa lui Ioan 15: 3
3. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevarate sunt căile Tale, Împarate al Neamurilor!

Evanghelia dupa Marcu 14: 26
26. Dupăce au cântat cântările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.

Întâia epistolă a lui Pavel către Corinteni 15: 1-11
1. Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,
2. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4. că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5. şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie.
9. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11. Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

Evanghelia dupa Ioan 3: 1-3
1. Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor.
2. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”
3. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Epistola sobornicească a lui Iacov 1: 18
18. El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.

Întâia epistolă sobirnicească a lui Petru 1: 23
23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

Epistola lui Pavel către Tit 3: 5
5. El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt,

Faptele Apostolilor 9: 17-20
17. Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăş vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.
19. După ce a mâncat, a prins iarăş putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc.
20. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Evanghelia dupa Ioan 8: 31-32
31. Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32. veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Evanghelia dupa Ioan 8: 36
36. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

Epistola lui Pavel către Galateni 4: 26
26. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.

Epistola lui Pavel către Galateni 4: 31
31. De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.

Epistola lui Pavel către Evrei 11: 6
6. şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Epistola lui Pavel către Efeseni 1: 17-23
17. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18. şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19. şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20. pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21. mai pe sus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22. El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23. care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Epistola lui Pavel către Efeseni 5: 23
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.

Epistola lui Pavel către Efeseni 4: 4-6
4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.

Apocalipsa lui Ioan 21: 16-21
16. Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
17. Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
18. Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
20. Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21. Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Apocalipsa lui Ioan 19: 13-16
13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”
14. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cârmuii cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
16. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”
Episola lui Pavel catre Evrei 2: 11-16
11. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi“,
12. când zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.“
13. şi iarăş: „Îmi voi pune încrederea în El.“ şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i-a dat Dumnezeu!“
14. Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
15. şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.
16. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.

Epistola lui Pavel catre Galateni 3: 5-10
5. Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?
6. Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”
7. Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.
8. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.”
9. Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvîntaţi împreună cu Avraam cel credincios.

Epistola a doua a lui Pavel catre Timotei 1: 9-10
9. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii,
10. dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Întâia epistolă a lui Pavel către Corinteni 15: 20-28
20. Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
21. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
23. dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
24. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.
25. Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.
26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
28. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Întâia epistolă a lui Pavel către Corinteni 15: 37-58
37. Şi când sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grîu, fie de altă sămânţă.
38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
43. este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.
44. Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
45. De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
47. Omul dintâi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52. într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56. Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
57. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58. De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

Epistola lui Pavel către Romani 10: 1-4
1. Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi.
2. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3. pentrucă, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
4. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

Epistola lui Pavel către Romani 11: 12-24
12. dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13. V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
14. şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei.
15. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi?
16. Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18. nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“
20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!
21. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.
23. Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş.
24. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, cari sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

Faptele Apostolilor 13: 26-39
26. Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi ceice vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimes Cuvântul acestei mântuiri.
27. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osîndit, au împlinit cuvintele proorocilor, cari se citesc în fiecare Sabat.
28. Măcarcă n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuş ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
29. Şi, dupăce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos depe lemn, şi L-au pus într-un mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31. El S-a arătat, timp de mai multe zile celorce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi cari acum sunt martorii Lui înaintea norodului.
32. Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,
33. Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”
34. Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: „Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.”
35. De aceea mai zice şi în alt psalm: „Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.”
36. Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.
37. Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.
38. Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
39. şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

Faptele Apostolilor 13: 42-49
42. Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43. Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, cari stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.
44. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
45. Iudeii, cînd au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.
46. Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa vecinică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.
47. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pămîntului.”
48. Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut.
49. Cuvântul Domnului se răspîndea în toată ţara.

Isaia 42: 6
6. „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,

Isaia 49: 6-22
6. El zice: Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.
7. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.“
8. „Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta, şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara, şi să împarţi moştenirile pustiite;
9. să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!“ şi celor ce sunt în întunerec: „Arătaţi-vă.“ Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.
10. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.
11. Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.
12. Iată-i că vin de departe, unii dela miază noapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.
13. Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.“
14. Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul, şi m-a uitat Domnul!“
15. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip:
16. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!
17. Fiii tăi aleargă; dar ceice te dărîmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău.
18. Ridică-ţi ochii de jur împrejur, şi priveşte: toţi aceştia se strîng, vin la tine.“ „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă, şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.
19. Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; şi ceice voiau să te mănânce se vor depărta.
20. Fiii aceştia, de cari ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: „Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez.“
21. Şi vei zice în inima ta: „Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii, şi stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?“
22. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna, şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor, şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.

Faptele Apostolilor 15: 4-21
4. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de presbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5. Atunci unii din partida Fariseilor, cari crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6. Apostolii şi presbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, şi să creadă.
8. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
9. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.
10. Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
12. Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, cari au istorisit toate semnele şi minunile, pe cari le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
13. Cînd au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul, şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
14. Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.
15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:
16. „După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou:
17. pentruca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu,
18. zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi sînt cunoscute din vecinicie.”
19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu;
20. ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sânge.
21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”

Faptele Apostolilor 15: 28-29
28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceeace trebuie,
29. adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”

Geneza (Facerea) 1: 1
1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Psalmul 102: 25
25. Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Epistola lui Pavel către Evrei 11: 3
3. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri cari se văd.

Isaia 45: 18
18. Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit -: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!

Geneza (Facerea) 1: 3-5
3. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

A doua epistolă lui Pavel către Corinteni 4: 3-6
3. Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării,
4. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii voştri, pentru Isus.
6. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întunerec”, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Psalmul 36: 9
9. Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

Geneza (Facerea) 1: 6-8
6. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”
7. Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sînt dedesubtul întinderii de apele care sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Geneza (Facerea) 1: 9-13
9. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Geneza (Facerea) 1: 14-19
14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Epistola întâia a lui Pavel către Tesaloniceni 5: 5
5. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunerecului.

Întaia epistolă sobornicească a lui Petru 2: 9
9. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;

A doua episolă sobornicească a lui Petru 1: 19
19. Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

Întaia epistolă sobornicească a lui Ioan 1: 5-7
5. Vestea, pe care am auzit-o dela El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întunerec.
6. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întunerec, minţim, şi nu trăim adevărul.
7. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

Geneza (Facerea) 1: 20-23
20. Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
21. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
22. Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ”.
23. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Geneza (Facerea) 1: 24-31.
24. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.
25. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate tîrâtoarele care se mişcă pe pământ.”
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
29. Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”
30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Geneza (Facerea) 2: 1-3
1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor.
2. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.

Epistola lui Pavel către Romani 14: 1-6
1. Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoelnice.
2. Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decît verdeţuri.
3. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
5. Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentrucă aduce mulţămiri lui Dumnezeu.
Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.

Epistola lui Pavel către Romani 14: 17-19
17. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19. Aşa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastră.

Epistola lui Pavel către Coloseni 2: 16-17
16. Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,
17. cari sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.

Geneza (Facerea) 2: 4-6 4. Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
5. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pămănt nici un copăcel de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul.
6. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.

Geneza (Facerea) 2: 7
7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Geneza (Facerea) 2: 8-9
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Geneza (Facerea) 2: 15-23
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, (în evreieşte (işa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iş).) pentru că a fost luată din om.”

Întaia epistolă a lui Pavel către Corinteni 11: 7-12
7. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
8. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
9. şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10. De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.
11. Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
12. Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt dela Dumnezeu.

Geneza (Facerea) 2: 24-25
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
25. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine.

Episola lui Pavel către Efeseni 5: 22-27
22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.

Epistola lui Pavel către Efeseni 1:19-23
19. şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20. pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21. mai pe sus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22. El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23. care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

A doua epistolă a lui Pavel către Corinteni 11: 3
3. Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

Întaia epistolă sobornicească a lui Ioan 3:8
8. Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

Epistola lui Pavel către Romani 5: 14-21
14. Totuş moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste ceice nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celuice avea să vină.
15. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.
16. Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită dela unul, a adus osânda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.
17. Dacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
18. ... Astfel dar, după cum printr-o singură greşală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20. Ba încă şi Legea a venit pentruca să se înmulţească greşala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21. pentruca, după cum păcatul a stăpînit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa vecinică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Episola lui Pavel către Romani 8: 19-27
19. De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Căci firea a fost supusă deşertăciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nădejdea însă,
21. că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
22. Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.
23. Şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
24. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui?
25. Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
26. Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
27. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Evanghelia dupa Ioan 1: 1-3
1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Isaia 40: 22
22. El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

Isaia 55: 9
9. „Ci cît sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Eclesiastul 1: 7
7. Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

Iov 26: 8
8. Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

Eclesiastul 1: 6
6. Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

Evanghelia dupa Matei 2: 6
6. „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”

Mica 5: 2
2. Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpîni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.
3. De aceea îi va lăsa, până la vremea când va naşte cea care are să nască, şi rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce la copiii lui Israel.
4. El se va înfăţişa, şi va cârmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit până la marginile pământului.
5. El va fi pacea noastră! Cînd va veni Asirianul în ţara noastră, şi va pătrunde în palatele noastre, vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii ale poporului.
6. Ei vor pustii ţara Asiriei cu sabia, şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi astfel de Asirian, când va veni în ţara nostră, şi va pătrunde în ţinutul nostru.

Evanghelia dupa Matei 21: 5
5. „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”

Zaharia 9: 9-10
9. Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
10. Voi nimici carăle de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti nemurilor pacea, şi va stăpâni dela o mare la cealaltă, şi dela rîu până la marginile pământului.

Isaia 62: 11
11. Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile merg înaintea Lui.

Ieremia 23: 5-8
5. „Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.
6. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!“
7. „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!“
8. Ci se va zice: „Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara dela miază noapte şi din toate ţările în cari îi risipisem! „Şi vor locui în ţara lor.“

Epistola lui Pavel catre Galateni 6: 16
16. Şi peste toţi ceice vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!

Evanghelia dupa Matei 24: 32-35
32. Dela smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.
33. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
34. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întîmpla toate aceste lucruri.
35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Evanghelia dupa Marcu 13: 28-31
28. Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.
29. Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
30. Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.
31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Evanghelia dupa Luca 21: 28-33
28. Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
29. Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
30. Cînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
31. Tot aşa, cînd veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până cînd se vor împlini toate aceste lucruri.
33. Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Evanghelia dupa Matei: 24: 1-2
1. La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.”

Evanghelia dupa Marcu: 13: 1-2
1. Cînd a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!“
2. Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.“

Evanghelia dupa Luca 19: 43-44
43. Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:
44. te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

A doua epistola soborniceasca a lui Petru 3: 8
8. Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.

Apocalipsa lui Ioan 22: 1-6
1. Şi mi-a arătat un rîu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
2. În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale rîului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.
3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentrucă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
6. Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sînt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimes pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, cari au să se întîmple în curînd. -

Psalmul 139: 24
24. Vezi daca sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

Apocalipsa lui Ioan 22: 13-14
13. Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
14. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

Apocalipsa lui Ioan 22: 16-17
16. Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
17. Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

Habacuc 2: 14
14. Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.

Epistola lui Pavel către Romani 12:2
2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.

A doua epistola a lui Pavel către Timotei 1: 13
13. Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe cari le-ai auzit dela mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.

A doua epistola a lui Pavel către Corinteni 10: 5
5. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

Epistola lui Pavel către Filipeni 4: 8
8. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Dacă încă nu sunteți creștin și sunteți interesat să deveniți credincios, mai mult info:

Evanghelia dupa Ioan 3: 16
16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

Epistola lui Pavel către Romani 1: 16-32
16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;
17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris:„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.“
18. Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.
19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit;
23. şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.
26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
27. tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30. bârfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32. Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Faptele Apostolilor 9: 11
11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă,” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

Epistola sobornicească a lui Iacov 5: 14-16
14. Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrânii.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
15. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
16. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Epistola lui Pavel către Coloseni 3: 17
17. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Psalmul 32: 5-8
5. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“ Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire).
6. De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire. (Oprire).
8. „Eu - zice Domnul - te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“

Epistola lui Pavel către Evrei 10: 19-24
19. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt,
20. pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: -
21. şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22. să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

Întâia Epistola soborniceasca a lui Ioan 2: 1-2
1. Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
2. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.

Epistola întâia a lui Pavel catre Timotei 2: 1-7
1. Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,
2. pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
3. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4. care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
5. Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
6. care S-a dat pe Sine însuş, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,
7. şi propovăduitorul şi apostolul lui am fost pus eu - spun adevărul în Hristos, nu mint - ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.

Epistola lui Pavel catre Evrei 4: 14-16
14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră.
15. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
16. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Epistola lui Pavel catre Evrei 7: 15-22
15. Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16. pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi neperitoare.
17. Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec“.
18. Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei -
19. căci Legea n-a făcut nimic desăvîrşit - şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ, -
21. căci, pe cînd Leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, şi nu Se va căi: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”, -
22. prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezăşul unui legământ mai bun.

A doua epistola a lui Pavel către Corinteni 5: 15-21
15. Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
16. Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuş acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.
17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
18. Şi toate lucrurile acestea sunt dela Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;
19. că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, netinându-le în socoteală păcatele
lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.
20. Noi dar, suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Evanghelia dupa Luca 22: 36-53
36. Pe când vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”
37. Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
38. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
39. Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”
40. (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
43. El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.
44. Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”
45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46. Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
49. Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
50. El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat.
51. Pe cînd îi binecuvînta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
52. Dupăce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
53. Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Faptele Apostolilor 2: 1-8
1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc.
2. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat cîte una pe fiecare din ei.
4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
5. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sunt supt cer.
6. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia cari vorbesc, nu sunt Galileeni?
8. Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
Faptele Apostolilor 2: 16-21 16. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
17. „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!
18. Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
19. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sânge, foc şi un vârtej de fum;
20. soarele se va preface în întunerec, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
21. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

Epistola lui Pavel catre Efeseni 1: 13-16
13. Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,
14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
15. De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
16. nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.

Epistola lui Pavel către Romani 3: 21-27
21. Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii -
22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
25. Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;
26. pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.

Epistola lui Pavel către Romani 5: 8-11
8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Epistola lui Pavel către Romani 8: 1-16
1. Acum dar nu este nici o osândire pentru ceice sunt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.
3. Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pământească“.) o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4. pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5. În adevăr, ceice trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe cînd cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
6. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
8. Deci, ceice sînt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
9. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
12. Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
14. Căci toţi ceice sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“
16. Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

2 Sanmuel 22: 31
31. Căile lui Dumnezeu sunt desăvîrşite, Cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

Întaia episola a lui Pavel către Corinteni: 1: 26-31
26. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
28. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;
29. pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
30. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,
31. pentruca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul.”

Psalmul 91: 1-16
1. Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic,
2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!“
3. Da, El te scapă de laţul vînătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
4. El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde supt aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
5. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care sboară ziua,
6. nici de ciuma, care umblă în întunerec, nici de molima, care bântuie ziua nameaza mare.
7. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
8. Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9. Pentrucă zici: „Domnul este locul meu de adăpost!“ şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare,
10. de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
12. şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -
14. „Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
16. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”.

Întâia epistola a lui Pavel către Timotei 6: 17-19
17. Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.
18. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii,
19. aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.

Epistola lui Pavel către Galateni 2: 20.
20. Si viaţa, pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Faptele Apostolilor 11: 26.
Un an întreg, au luat parte la adunarile Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia data, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

Faptele Apostolilor 26:28.
„Curând mai vrei tu să mă îndupleci sa mă fac creştin!”

- Cine doreşte sa devină creştin, mai mult info:

blessnarcisiancu@gmail.com

Cântări de Sus - Cântarea Nr. 316
din cartea de cântari: Cântarile Harului volumul 3.
- Cantari creştine versuri şi muzica de Nicolae Moldoveanu.
- Cântări creştine pe note la pian: Descarcaţi muzică creştină - format, .pdf mai jos.

Cântări de Sus de Nicolae Moldoveanu.


Cântări de Sus: Muzică creştină mp3 - Resurse creştine.


Cântări de Sus

Cântări creştine
1. Cântări de Sus
cum n-a mai spus
cuvânt de om vreodată,
as vrea sa-ŢI cânt,
o Nume Sfânt si Taina minunată.

Cântări ca Sus
pe lume nu-s,
caci cum să poată oare
cânta vreun grai,
ce numa-n rai,
se cântă-n Sarbatoare.

2. Cântări de Sus
am vrea Isus,
a noastre vieţi sa-Ţi fie,
căci doar aşa
noi Ţi-am cânta,
o, slavă scumpă Ţie.

Cântări de Sus
doar Tu-ai adus,
Iubire-nomenită,
şi-n starea cea
de haruri grea
ni-e Taină-ngăduită.

3. Un cor ca Sus
ne fă Isus,
pe toţi din lumea-ntreagă,
pe veci un gând
sa-Ţi fim cântând
cântarea cea mai dragă.

Isus, Isus,
în stări de Sus,
dorim din zare-nzare
sa fim mereu,
spre Dumnezeu,
o vesnică cântare.
 

(c) Cantari

facebook